Satul Naimon
Localitatea are una din cele mai vechi atestări documentare:
►1214, 1217 villa Mon;
►1219 Nyr;
►1376 Mony;
►1492 Nagh-Mon;
►1636 Nagimon;
►1854 Nagy Mon, Monu;
►1900 Gagymon;
►1966 Naimon.
Etimologia numelui:
Toponimul villa Mon, actualul Naimon s-a format pe baza hipocoristicului Mon (Monu) Această temă a cuvântului este considerată de specialişti de origine punică, atestată şi de izvoare latine cum este numele Monna. Forma Monikos din greacă cu femininul Monika, au variante în Monachos – „pustnic, monah”- „singur, solitar”, format din monos –„singur”, engl. monk, germ. Münch, fr. moine, it. Monaco, sunt înrudite cu rom. monah şi mănăstire. O altă soluţie etimologică îl apropie pe Mona de goticul munan- „a gândi, a crede” sau muns- „gândire”, engl. Myne- amintire, dorinţă” şi germ. „minne” – „dragoste”, de unde prin latină, avem în română – minte, amintire, memorie, mentor, reminiscenţă etc. Toate aceste soluţii provenind din diferite regiuni ale Europei, nu sunt contradictorii, punicul Monnica, prin intermediul onomasticului creştin, se întâlneşte cu gr. Monika, cu germ. Mona sau cu lat. Mona (din monna =mamă, soţie), ajunse astăzi nume la modă.(Ionescu 1975:215,cf. şi Graur 1965:23,106,156).
În cazul lui Naimon observăm că după prima atestare: villa Mon- „gospodăria lui Mon”, apare la 1219, numele Nyr- „mesteacăn”, apoi începe să apară determinantul Nag-, Nagh-, Naghi-, Nagy, magh. – nagy ”mare”. Datorită pronunţiei slabe a grupului „gy”, pronunţat „d*i” la sfârşitul determinantului, el s-a modificat prin asimilare în „nai”, rezultând forma actuală Naimon.
Primii moşieri apar în 1369 şi au fost cei din familia Jakcs din Coşei. În 1367 locuitorii terminaseră deja capela din lemn, iar în 1383 slujea preotul András. Despre biserica reformată sunt date de la începutul secolului al XVII-lea când localnicii din Naimon şi Bulgari îl susţineau împreună pe predicator. Un alt preot reformat cunoscut a fost Mihályfalvi András, care slujea în jurul anului 1629. În mijlocul secolului al XVIII -lea s-a construit din nou biserica reformată, probabil şi aceasta afost tot din lemn. Până la urmă în anul 1842 s-a instalat clopotniţa din lemn în turla bisericii, care a fost apoi renovată în 1861.
După 1980 s-au făcut alte reparaţii la biserică, când cu ajutor olandez s-a turnat fundaţia pentru anexe. Construirea bisericii de astăzi a început în 1914 şi s-a sfinţit în 22 aprilie 1916.
Clopotul rechiziţionat în vremea primului război mondial a dispărut. A rămas clopotul cel mic, turnat în 1774, care se află (fisurat) în casa parohială. Clopotul mic de acum a fost împrumutat de la capela familiei Orgavány din Bocşiţa în 1957, iar clopotul cel mare a fost turnat la Bucureşti în 1958.
Primele date despre învăţământ apar într-un document din 24 aprilie 1620, ce aminteşte de un învăţător trimis de biserică. Totuşi numele primului învăţător apare în anul 1777 şi el se numea Vígh János. Şcoala nouă modernă s-a construit în 1937.
Populaţia Naimonului în anul 1847 era de 373 locuitori, iar în 1868 – 240, în 1890 – 259 (249 magh. şi 10 români), în 1920 – 227 (din care 1 român şi 2 evrei), 1966 – 181 locuitori., în 1992 – 95 locuitori (toţi reformaţi), 1996 – 108. În anul 1895 existau 119 gospodării. În Naimon s-a născut marele lingvist Márton Gyula (1910-1976).