RELIEF SI VEGETATIE
Elemente ale cadrului natural
Relief
Comuna Dobrin are un relief deluros străbătut de apele pârâului Valea Sălajului.
Elemente geomorfologice
Dealurile şi depresiunile, măgurile şi piemonturile situate între munţii scufundaţi din „jugul intracarpatic” în est şi câmpiile în vest, alcătuiesc unitatea geografică pentru care poate fi generalizată denumirea de Dealurile Silvaniei. Prin poziţie şi geneză aparţine dealurilor pericarpatice din latura vestică a Carpaţilor.
Din punct de vedere geomorfologic localităţile comunei Dobrin se situează în Depresiunea Sălajului, în lunca văii Sălajului, care este mărginita în est de Dealurile Sălajului, iar în vest de Piemontul Codrului.
Literatura geografică oferă puţine date despre această regiune şi destul de disparate, neexistând un studiu de sinteză.
Dealurile Sălajului şi Piemontul Sălăjan, sau Codrului, au altitudini joase (150 – 300m) şi energie de relief redusă (60 – 150m), ceea ce nu exclude ca, pe alocuri contrastele de relief şi de peisaj să fie pregnante. Între măgurile cristaline se desfăşoară largi depresiuni colinare, alungite după pârâurile mari care străbat regiunea, cu lunci şi versanţi ocupate de aşezări şi culturi, în contrast cu versanţii şi interfluviile din nivelul general. Ca urmare, morfologia de ansamblu se înfăţişează ca o alternanţă de culmi deluroase şi culoare largi de vale. Pe acest relief cu suprafeţe plane ori uşor ondulate şi cu culoare largi, se întindeau odinioară păduri de foioase şi poieni cu fâneţe. Locul lor, în cea mai mare parte, a fost luat de culturi agricole cerealiere, de livezi şi podgorii.
Localităţile comunei sunt situate în luncă şi la contactul acesteia cu dealurile: Dobrin şi Sâncraiu pe malul drept al văii Sălajului, la contact cu Dealurile Sălajului, iar localităţile Doba, Verveghi, Naimon şi Deleni se întind în văile de la picioarele Piemontul Sălăjan în lunca şi pe versanţii pâraielor, sub forma unor microdepresiuni.
Panta terenului este în funcţie de poziţia ocupată, astfel în zonele de luncă şi terenul este plan, aproape orizontal, iar în zonele străzilor de pe versanţi se prezintă în pantă, uneori foarte accentuată.
Geologia regiunii
Din punct de vedere geologic regiunea aparţine Bazinului Şimleului, golf neogen în a cărui alcătuire geologică participă pe de o parte, formaţiunile de bordură şi fundament, alcătuite din şisturi cristaline şi depozite permo-triasice şi cretacice (care apar numai pe bordura Bazinului în petice izolate), iar pe de altă parte sedimentele de umplutură ale bazinului, reprezentate prin paleocen şi eocen (la bordura estică a bazinului) care prezintă al treilea ciclu de sedimentare marină după o foarte îndelungată perioadă de exondare.
Ciclul cel mai important de sedimentare este cel neogen, care a început în tortonianul inferior, odată cu reactivarea liniilor de falie, care au produs o intensificare a procesului de scufundare şi a activităţii vulcanice în regiune. Depozite tortoniene nu apar pe raza comunei. Spre sfârşitul tortonianului, la începutul sarmaţianului, începe o regresiune.
Ultimul ciclu de sedimentare este reprezentat prin depozite lacustre ale pannonianului (din ponţian până în levantin), care la început au dat naştere depozitelor marnoase, iar spre sfârşitul perioadei s-au depus pietrişurile de piemont.
Peste aceste roci, care formează „roca de bază” din punct de vedere geotehnic, s-au depus în cuaternar aluviunile pârâului Sălajului şi depozitele conurilor de dejecţie ale torenţilor care coboară din dealuri.
În zonele de luncă şi terasa de luncă depozitele aluvionare au grosimi mari şi conţin foarte frecvent lentile de mâl, sau de nisip şi praf cu grad de îndesare mic. Aceste strate apar la adâncimi foarte variabile (uneori la suprafaţă, alteori la adâncimi de peste 3m). În zonele de versanţi, datorită pantei foarte mari sau altor cauze, pot apare alunecări.
Gradul de seismicitate
Caracteristicile geofizice ale terenului de pe amplasament, conform normativului P100/2006 sunt:
-valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare ag = 0,08g, cu interval mediu de recurenţă a cutremurului IMR = 100 ani
-perioada de control (colţ) a spectrului de răspuns Tc = 0,7s pentru componentele orizontale ale mişcării seismice, corespunzând conform echivalenţei după coeficientul seismic cu gradul VI al intensităţii cutremurelor, scara MSK ( SR -11100-93 ).
Reţeaua hidrografică
Hidrografic, teritoriul comunei se încadrează în bazinul râului Crasna şi este traversat de la sud la nord de râul Sălaj pe o lungime de 7 km.
Cursul principal de apă în zona studiată este pârâul Valea Sălajului, care primeşte afluenţi de stânga: primul este pârâul care vine dinspre localitatea Doba şi se varsă în Valea Sălajului în aval de moară, al doilea pârâu, care vine dinspre Verveghiu se varsă în Valea Sălajului lângă fostele depozite CAP, şi al treilea pârâu: Valea Deleniului, care vine dinspre Deleni şi Naimon. Cel mai important afluent de dreapta este Valea Dobrinului, care se varsă în Valea Sălajului la Sîncraiu Silvaniei.
Pârâul Valea Sălajului este însoţit de lunci întinse de 50 – 250 m, în parte mlăştinoase şi de versanţi, dezvoltate relativ asimetric. Formaţiunile fiind predominant monoclinale, versanţii sunt asimetrici, versantul drept mai abrupt, afectat de ravene şi torenţi, iar malul stâng mai domol.
Pârâul Valea Sălajului este amenajat şi regularizat parţial, mai mult în aval de Dobrin, dar pericolul inundaţiilor, mai ales pe afluenţi a rămas în continuare real.
Apele subterane
Zona de terasă
Apa subterană apare sub formă de pânză acviferă în depozitele aluvionare în lungul luncilor, găsindu-se la adâncimi variabile între –1,00 – 5,00m sub cota terenului natural. Aceste diferenţe se datorează neuniformităţii depozitelor din punct de vedere litologic, formate din alternanţe de roci permeabile şi impermeabile.
Zona de versanţi
Configuraţia morfologică şi litologică a versanţilor (lentile de nisip şi praf, diaclazarea, sau depozitele grosiere din conurile de dejecţie a torenţilor) permit infiltrarea şi circulaţia apelor în teren, dar nu se formează o pânză freatică continuă, astfel nivelul apei în aceste zone este foarte variabil, între –3,00 – 7,00m sau lipseşte.
Din punct de vedere chimic apa subterană prezintă agresivitate foarte variabilă: carbonică, sulfatică sau acidă, de la agresivitate slabă până la foarte intensă. Acest fapt impune luarea unor măsuri pentru a preveni agresivitatea conform NE 012-99.
Gradul de seismicitate
Caracteristicile geofizice ale terenului de pe amplasament, conform normativului P 100/2006 sunt:
– valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare ag = 0,08g, cu interval mediu de recurenţă a cutremurului IMR = 100 ani
– perioada de control (colţ) a spectrului de răspuns Tc = 0,7s pentru componentele orizontale ale mişcării seismice, corespunzând conform echivalenţei după coeficientul seismic cu gradul VI al intensităţii cutremurelor, scara MSK (SR -11100-93).
Riscuri naturale
Cutremure de pământ
Caracteristicile geofizice ale terenului de pe amplasament, conform normativului P100/2006 sunt:
-valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare ag = 0,08g, cu interval mediu de recurenţă a cutremurului IMR = 100 ani
-perioada de control (colţ) a spectrului de răspuns Tc = 0,7s pentru componentele orizontale ale mişcării seismice, corespunzând conform echivalenţei după coeficientul seismic cu gradul VI al intensităţii cutremurelor, scara MSK (SR -11100-93).
Inundaţii
Cursul principal de apă în zona studiată este pârâul Valea Sălajului, care primeşte afluenţi de stânga: primul este pârâul care vine dinspre localitatea Doba şi se varsă în Valea Sălajului în aval de moară, al doilea pârâu, care vine dinspre Verveghiu se varsă în Valea Sălajului lângă fostele depozite CAP şi al treilea pârâu: Valea Deleniului, care vine dinspre Deleni şi Naimon. Cel mai important afluent de dreapta este Valea Dobrinului, care se varsă în Valea Sălajului la Sîncraiu Silvaniei.
Pârâul Valea Sălajului este însoţit de lunci întinse de 50 – 250 m, în parte mlăştinoase şi de versanţi, dezvoltate relativ asimetric. Formaţiunile fiind predominant monoclinale, versanţii sunt asimetrici, versantul drept mai abrupt, afectat de ravene şi torenţi, iar malul stâng mai domol.
Pârâul Valea Sălajului este amenajat şi regularizat parţial (mai mult în aval de Dobrin, dar pericolul inundaţiilor, mai ales pe afluenţi a rămas în continuare real.
În anul 1970 şi mai târziu, de mai multe ori, în anii cu precipitaţii foarte abundente, în zonele joase de pe Valea Sălajului, parte din localităţile Dobrin, Sîncraiu Silvaniei şi pe afluenţi: Deleni şi Naimon (între drum şi pârâu) au fost inundaţii. Din acest motiv în zonele joase, în apropierea pârâurilor, la eliberarea certificatului de urbanism se va solicita pe lângă studiu geotehnic şi întocmirea de studiu de risc natural la inundaţii.
Datorită nivelului ridicat al apei subterane, în această zonă nu se indică subsoluri, dar în cazul executării în situaţii excepţionale, se vor lua măsuri speciale de hidroizolaţii.
Alunecări de teren
Această zonă cuprinde versanţi, care prezintă alunecări vechi, stabilizate, fenomene de curgere lentă, plastică, cu coeficient de stabilitate mic, pericolul de alunecare fiind iminent în cazul executării unor lucrări sau intervenţii neadecvate (excavaţii sau taluzări mai înalte de 1,50m, front de săpături mai lung de 10 – 15m, supraîncărcarea taluzelor etc.). Zone cu riscuri de alunecare apar în zonele indicate la punctul b.8 (grădinile din zona estică a localităţii Dobrin, pintenul de deal dintre Doba Mică şi Doba Mare, grădinile din partea nord – vestică a localităţii Verveghiu şi în grădinile din nordul localităţilor Naimon şi Deleni.
Pe versanţii nordici ai afluenţilor sunt porţiuni de străzi, care străbat zone cu înclinare foarte mare, pe un teren format din deluvii de pantă şi acumulări de material detritic din conurile de dejecţie ale torenţilor. Aici, dacă se crează taluze sau ramblee foarte înalte, care depăşesc rezistenţa de forfecare se pot produce alunecări.
În zonele cu pantă mare, apare un relief vălurit, în trepte. Prezenţa oglinzilor de fricţiune în masa de deluviu argilos – prăfos denotă tensiuni, care se descarcă în prezent prin mişcări de curgere lentă.
Din această cauză construcţiile cu structură slabă (fundaţii din zidărie de piatră, beton simplu fără centuri în fundaţie şi în suprastructură) au suferit degradări.
Construcţiile executate pe baza proiectelor, cu fundaţii şi structură adecvate, la care s-au luat în considerare caracteristicile geotehnice ale terenului, nu prezintă semne de degradare.
Terenul din acest perimetru prezintă stabilitate naturală bună, fără a se semnala fenomene majore de instabilitate naturală (alunecări de teren, ruperi, desprinderi sau deplasări locale de teren).
Versantul mai abrupt al Dealului Valdamos, acolo unde unghiul de pantă naturală este mare, nu prezintă fenomene locale, cu alunecări de suprafaţă.
Echilibrul poate fi modificat în cazul executării unor construcţii. De aceea aceasta trebuie să se facă cu respectarea normelor şi procedurilor care reglementează astfel de situaţii.
Un motiv antropic de apariţie a alunecărilor de teren, este executarea unor umpluturi (ramblee) fără susţinere suficientă şi neexecutarea unor şanţuri de gardă, permiţând infiltrarea apelor în pământ.
Deasemenea, executarea unor excavaţii cu taluz şi front nepermis de mare, creeaza condiţii prielnice apariţiilor de alunecări locale.
Tasări diferentiate
Zonele cu asemenea probleme sunt foarte extinse şi sunt caracteristice în zona de luncă din localitătile Dobrin şi Sîncraiu Silvaniei. În lunca Văii Sălajului sunt foarte frecvente straturi nisipoase, prăfoase cu grad de îndesare mic, apar foarte des şi pe suprafeţe întinse lentile de mâl (Biserica Baptistă din Sîncraiu Silvaniei, blocul din Dobrin etc). Grosimea acestor straturi, precum şi adâncimea la care apar acestea este foarte variabilă, astfel şi condiţiile de fundare recomandate sunt foarte variate, condiţionate şi în funcţie de importanţa construcţiei proiectate.
Caracteristic acestor zone este şi nivelul destul de ridicat al apelor freatice, precum şi agresivitatea lor.
Pentru construcţiile propuse în această zonă se recomandă studii aprofundate înaintea începerii proiectării. Nu se impun restricţii în ceea ce priveşte regimul de înălţime a viitoarelor construcţii.
Condiţiile de fundare recomandate sunt următoarele:
Adâncimea de fundare poate varia în funcţie de metoda de fundare aleasă şi în funcţie de grosimea stratului de umplutură
În cazul fundării pe radier general sau pe teren îmbunătăţit (pe pat de balast cilindrat sau piatră spartă compactată cu maiul greu) Dmin = – 1,20m faţă de cota terenului amenajat. În cazul fundării pe teren îmbunătăţit, grosimea minimă a patului de balast sau piatră spartă va fi de 1,00 – 1,50m.
Pentru predimensionarea fundaţiilor se va lua presiunea convenţională de bază:
pconv =200 kPa
Pentru definitivarea capacităţii portante a terenului îmbunătăţit se vor efectua încercări de probă pe placă executate conform STAS 8942/3 – 89 „Determinarea modulului de deformare liniară prin încercări pe teren cu placă”.
Se vor respecta prevederile normativelor: C 251 – 94 „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin metoda îmbunătăţirii cu materiale locale de aport, pe cale mecanică” şi C 29 – 95 „Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice (Caietele I – VI).
Pentru construcţiile foarte importante (şi cele industriale) se recomandă fundarea de adâncime, pe piloţi, în stratul de bază. În acest caz se vor respecta prescripţiile STAS 2561/3 – 90 ”Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Prescripţii generale de proiectare”, STAS 2561/2 – 81 ”Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Încercarea în teren a piloţilor de probă şi din fundaţii”, STAS 2561/1 -83 ”Teren de fundare. Piloţi. Clasificare şi terminologie” şi a normativului C 160 – 75 „Normativ privind alcătuirea şi executarea piloţilor pentru fundaţii”.
Clima
Clima regiunii este caracterizată printr-un climat transcarpatic, continental, care este influenţat evident de relief (topoclimate de adăpostire ori expoziţie favorabilă).
Temperatura aerului:
– media anuală: +8 – 9 0C
– variaţia medie lunară –3 0C… +18 0C = 210C
Regimul precipitaţiilor – vara se înregistrează de multe ori ploi cu caracter torenţial, media fiind de 50 – 80 l/m2. Cantităţile cele mai mari de precipitaţii cad în lunile mai – iunie, iar cele mai reduse în februarie. În lunile de toamnă, respective octombrie – noiembrie, cumului ploilor care cad în 24 de ore este de 105 mm.
Precipitaţii atmosferice:
– media multianuală =700 – 800 mm
Vânturile dominante bat din sectorul vestic.
Vegetaţia
Vegetaţia spontană aparţine zonei pădurilor de foioase, iar vegetaţia ierboasă este reprezentată de pajişti folosite ca păşuni şi fâneţe.
Solul
În comuna Dobrin se întâlnesc următoarele tipuri de sol:
● argiloiluvitice – situate în special pe dealurile cultivate cu vii şi pomi fructiferi. În general sunt soluri cu fertilitate scăzutâ, cu conţinut mic de humus, cu aprovizionare slabă cu azot total şi îndeosebi fosfor mobil şi aprovizionare mijlocie cu potasiu mobil.
Solurile caracteristice sunt cele specifice zonei de câmpie, cernoziom, cernoziom levigat, soluri nisipoase. Majoritatea suprafeţelor prezintă reacţie acidă, care trebuie corectată prin aplicarea periodică a amendamentelor calcinoase.
● brun-roşcate de pădure sunt răspândite în majoritatea zonelor comunei Dobrin.Datorită excesului de umiditate sunt folosite în mare parte ca păşuni şi fâneţe, dar şi ca arabil în zonele mai drenate. Aceste zone au un potenţial de producţie scăzut, amplificat şi de excesele de umiditate provenite din infiltraţia apelor de suprafaţă. Pentru a obţine producţii sigure necesită lucrări de captare şi evacuare dirijată a excesului de umiditate, precum fertilizări cu îngrâşâminte organice şi minerale.
Resursele naturale ale solului şi subsolului
Zona nu deţine bogăţii naturale deosebite, fiind o zonă de câmpie cu un pronunţat profil agricol favorizat de terenurile neproductive pentru culturile cerealiere.
Pădurea deţinută de comuna Dobrin asigură efectivul de plante medicinale (ciuboţica cucului, muşeţel, coada şoricelului etc.), fructe de pădure şi ciuperci.